Articol publicat inițial pe alexandrugavrilovici.ro (*Țin să menționez că scopul acestui articol nu este să insufle panică)

Mai mult ca niciodată depinde de noi (individual și colectiv) să limităm pe cât se poate impactul covid19. Măsurile clasice le știe toată lumea, important e să le aplicăm și să îi îndemnăm și pe alții să o facă.

Printre puținele dăți, faptul că trăim în România ne-a oferit un mic avantaj și anume faptul că la noi epidemia a început mai târziu și am putut să ne folosim de informațiile venite din afara țării. Totuși, trebuie să conștientizăm, și cu siguranță unii dintre noi o fac, că este doar o chestiune de timp până vom ajunge la un număr de cazuri precum cel al Italiei.

Probabil, oamenii își vor da seama de gravitatea situației când inevitabil sistemul nostru medical va sucomba. Sper din tot sufletul să mă înșel.

 

Care sunt instrumentele de care ne putem folosi pentru a evita această criză?

 

Din punctul meu de vedere, soluțiile ar fi comunitățile și tehnologia. Până să intru în subiect, vreau să vă spun o poveste:

Acum câțiva ani un indian de 30 de ani a fost internat și la scurt timp a dezvoltat o paralizie care îl impiedica să mai respire. Neexistând în spitalul respectiv un ventilator mecanic, mama și fratele acestuia l-au ventilat cu ajutorul unui dispozitiv manual timp de 18 zile non-stop până s-a eliberat un ventilator. Din fericire, dupa 6 săptămâni de spitalizare, individul a fost trimis acasă. 

Morala poveștii este că a existat dintotdeauna nevoia unui dispozitiv de ventilație simplu, ieftin care poate fi accesat de oricine. În anul 2005, guvernul SUA a realizat o simulare de pandemie, concluzia fiind că într-o situație similară va fi nevoie de 700 de mii de ventilatoare mecanice, în 2010 existând doar 100 de mii în folosință. Din păcate, Italia a fost una dintre țările care s-a găsit pusă în situația delicată în care să nu aibă suficiente ventilatoare și mă tem că nu o să fie ultima.

Dar cum orice problemă are o soluție, în 2010, o echipă de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) a creat un sistem de ventilație automat care poate fi realizat cu materiale în valoare de 100 de dolari. Proiectul open-source a fost abandonat, dar din cauza pandemiei prezente numeroși pasionați de tehnologie l-au resuscitat. În continuare o sa ofer toate resursele pe care le-am găsit în acest sens cu speranța că și la noi în țară vor exista oameni care să aducă la realitate acest concept. De accea ar fi util ca articolul să ajungă la cât mai mulți.

 

Sunt conștient de faptul că este nevoie de numeroase aprobări, testări și certificări, dar sper ca într-o situație de urgență să poată fi implementat în cel mai scurt timp un sistem asemănător cu cele de mai jos:

 

 

Să nu îi uităm și pe italienii de la „The Fab Lab” care au printat 3D valve folosite la ventilatoarele mecanice la care erau conectați pacienții.
Sursa articolului: www.3dprintingmedia.network/covid-19-3d-printed-valve-for-reanimation-device